...vals

...cum as putea evada din lumea din jur?...cum as putea sa-mi intind gandurile si sa zbor?...cum as putea sa uit de toti si de toate, sa ma pierd atat de departe, incat sa nu mai aud galagia gandurilor celor din  jur....doar utopie, doar o lupta interioara devoratoare si nesfarsita, doar pasi de rama, intr-o lume plina de mocirla...musc adanc buzele insetate, simt gustul dulce al sangelui, inca sangele mi-e dulce, n-as fi crezut ?!...cerul e rosu  si privirea le e oarba ca noaptea, luna si-a pus o masca de hot si le-a furat toate gandurile si simtirile, stelele le-au cules intr-o gaura neagra si au ramas doar minti ce vaslesc pe cursuri banale...ma doare fiecare clipa in mine si departe de mine, ma invart intr-un spatiu prea plin, sa-mi mai pot dezmorti oasele...mi-au invadat eul si sinele si sufletul...as vrea sa iau o matura si sa le fac vant, sa-i matur, sa curat aleea pe care ma plimbam in pasi roz...mi-e dor de ea, mi-e dor de petalele florilor de cires, vreau sa repir albastru...

...vanilie

....mangai motanelul cuibarit in bratele mele...e catifelat si lenes, toarce parca aievea si se intinde de placere...e dulce si pufos si ma indeamna sa visez, sa ma pierd in amintiri ce-mi tin de cald sufletului...ratacesc cu ochii inchisi, in pas de gand, pe aleea veche din adancul meu, imbracata in aroma de cirese coapte, in iz dulce de vanilie si atingerea catifelata a noptilor de vara, rasfatate printre tacerea stelelor...cu fiecare gand simt fiecare urma de pasi ce i-ai pierdut in urma ta, ating fiecare umbra ce ai desprins-o din sufletul tau, ma joc cu fiecare adiere de vant ce mi-ai trimis-o sa-ti duca soapta mea aproape de tine...as vrea sa ma pot risipi asemeni vantului si-apoi sa ma adun din colturi indepartate, in bratele tale, sa-ti gust privirea, sa-ti mangai tamplele, sa uit ce dor mi-a fost de tine...o clipa,  o clipa cer doar sa simt...o clipa care sa stearga infinitele clipe...

...neant

...privesc cum pasarile zboara...as vrea sa vad cerul prin ochii lor, as vrea sa simt adierea vantului prin aripile lor, as vrea sa ma pierd in zare, asemeni lor...le urmaresc insetata de zbor si simt cum imi cresc radacini adanci, in pamantul negru...incerc sa scap din stransoarea sa, dar sunt prea obosita...prin radacinile groase, simt cum ma scurg  in tarana, cum mainile mi se usuca indreptate spre cer, incercand sa atinga neatinsul...si as vrea macar o frunza, sa-mi tina de cald bratelor goale...si as vrea macar ...ce ar putea sa mai vrea un trunchi uitat in iarna...si zborul le duce departe in zare si ma intreb ce se ascunde dincolo de unde privirea-mi ajunge....dincolo de pragul ochilor, incerc sa privesc cu mintea, cu spiritul...