si ai fi vrut sa ma pierzi....

... mi-am murdarit mainile, culegand ganduri putrede, de-atata timp trecut peste ele... mi se scurgeau in minte, in priviri, in suflet… simteam cum se preling  vascos printre degete, in timp ce incercam sa le prind… am incercat sa-mi sterg mainile in trecerea timpului, am incercat sa le spal in calimara uitarii, am incercat sa le arunc in randuri din mine… dar inutil, se crease o simbioza gazda-parazit… atunci le-am rugat sa plece… si m-au luat cu ele…. 
   ... am ratacit pe strazi, ningea frumos, cu fulgi calzi, ce-mi inghetau fata….te cautam in mine, te ascundeai in colturi infinite si infinite cai te aduceau in mine…fete inodore se perindau pe retina mea, ganduri incolore imi fugeau din mintea lor…cautam avid culoarea gandurilor  tale…dar  totul sters…am sters un fulg, sau urma unui fulg, sau urma unui gand fugar, gonit  de vanturi reci si crude….stateam dupa gratii invizibile, intindeam mana sa te cuprind…inchideam ochii, sa vad cum te cuprind…te-am atins?.....
  … m-am impiedicat, era sa cad, sa-mi frang aripile…sau erau frante deja de zbor…te-am atins cu ele usor peste gand, ai simtit  izul de zbor, dar iti era frica sa urci pe aripi straine…ti le cautai pe ale tale, dar erau ascunse sub ale mele  si, pentru a le gasi, trebuia sa ma gasesti...si m-ai gasit…si ai fi vrut sa ma pierzi, dar sa ma ai…