…vreau diminetile cu ganduri vii, vreau zilele cu zbor inocent, vreau noptile pierdute-n ochii nostri…nu sunt permise, sunt incercuite cu ziduri inalte, peste care nici gandul nu are forta sa zboare…sunt ziduri peste tot, sunt drumuri batatorite, atent marcate, pentru a-ti obliga pasii…ma asez la o rascruce “inteligent” gandita, care iti creeaza iluzia liberului arbitru…as vrea sa raman in acest punct, as vrea sa ma transform intr-un copac, ce tine umbra pasilor mei rataciti…e prea mare abisul deschis in mine, e prea puternic vartejul ce ma absoarbe, nu cred ca vreau sa ma mai opun…oricum trupul, sufletul si gandul imi sunt aride…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu