…mi-au pus un creion in mana, acum scrie…randurile scrise ma vor condamna, i-am intrebat retoric…doar la stigmatizare (gandeam)...ochii lor ma tintuiau in scaun, printr-o privire opaca…vedeam, dincolo de ei, doar stanci si iarba uscata…sa scriu, ce ar putea intelege?...cum as putea sadi, in piatra, flori de iluzii?...si-am scris si dara gri se prelungea in suflet, conturandu-mi condamnarea…au luat hartia si au privit-o cu ratiunea rece, simteam cum randurile mele sufera, sub taisul mintii cenzurate…si m-au pus sa semnez, nu pot sa-si asume condamnarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu