..am incercat sa ignor tot ce simt, am incercat sa ma amagesc ca mi se pare, ca intensitatea simtamintelor nu e reala, am incercat sa gasesc motive pt care sa te urasc, ca sa te pot uita, am incercat toate siretlicurile sa-mi pacalesc sufletul, dar nu-mi iese....toate au esuat, nu am facut decat sa-mi accentuez mai tare simtamintele...mi-e dor de linistea ce o simt, cand stiu ca esti langa mine…
...am ratacit fara destinatie prin magazine...am cules mimici si gesturi, am respirat din pofta de viata a celor din jur...am tanjit dupa lumea lor colorata...imi doream sa le fur macar unul din gandurile care ii faceau sa rada...imi doream sa uit, macar pentru o clipa, de lumea mea rece si indepartata, o clipa, atat as fi vrut...o clipa, o nenorocita de clipa, ca si un copil ce sta in fata vitrinei de prajituri, dar nu poate sa si le cumpere....cuminte am plecat de langa vitrina, dar fara sa am speranta ca intr-o zi voi gusta din ele… macar daca nu le-as sti gustul, ar fi mai usor...dar il stiu...il stiu...
...astept fiecare seara sa mi te aduca...imi ratacesc degetele prin gandurile mele, culeg amintirea ta dulce...strang cioburi, strang flori....le sortez ciob cu ciob si-n fiecare se oglindeste un zambet, floare cu floare si, fiecare petala atinsa, imi aduce gustul atingerii tale....
...le strang intr-un cufar, le-as strange in suflet, dar mi-e frica, arde prea tare...iau cufarul in poala si-i spun povesti...il pun sa-mi promita ca voi ramane zana lui, pentru ca stiu ca nu-mi poate raspunde si-mi pot hrani iluzia....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu