…stiam ca va veni si ziua in care cortina va cadea, in aplauzele mute ale mintii mele…stiam ca va veni si clipa in care mintea mea, triumfatoare ma va privi sfidator, razand, ca mi-am ascultat sufletul, ca am indraznit sa simt, cand puteam sa o ascult pe ea…stiam, stiam atat de bine…am stiut din prima clipa, in care ti-am atins gandurile, din prima clipa, in care m-am rasfatat gustand din ele…e ca si cum m-am atins de potirul cu nectar al zeilor, iar acum imi duc pedeapsa…incerc sa nu respir, pentru a nu simti cum fiecare particica din corp ma doare…simt cum ma lupt intre mine si mine, cum ma scindez…daca as fi stiut ca sufletul mort doare mai tare decat cel viu, mi-as fi ascultat mintea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu