...privesc cum pasarile zboara...as vrea sa vad cerul prin ochii lor, as vrea sa simt adierea vantului prin aripile lor, as vrea sa ma pierd in zare, asemeni lor...le urmaresc insetata de zbor si simt cum imi cresc radacini adanci, in pamantul negru...incerc sa scap din stransoarea sa, dar sunt prea obosita...prin radacinile groase, simt cum ma scurg in tarana, cum mainile mi se usuca indreptate spre cer, incercand sa atinga neatinsul...si as vrea macar o frunza, sa-mi tina de cald bratelor goale...si as vrea macar ...ce ar putea sa mai vrea un trunchi uitat in iarna...si zborul le duce departe in zare si ma intreb ce se ascunde dincolo de unde privirea-mi ajunge....dincolo de pragul ochilor, incerc sa privesc cu mintea, cu spiritul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu