…stau pe tabla de sah, toate miscarile sunt stabilite prin reguli rigide, ce trebuie urmate cu strictete…nu e loc de framantari, introspectii si infinite intrebari interioare…ca un ratacitor, revin la sufletul meu, ce-l simt plangand si nu pot sa accept ca-l voi ignora si voi trece in tabara ce ma reneaga acum....aleg sa fiu un paria sentimental, visator si romantic, idealist si de neinteles…m-ai lasat sa cobor singura de pe tabla de sah, i-am lasat sa-mi dea mat, cu capul sinelui plecat, pentru a le gadila lor orgoliul…acum sunt pe margine, e gol, poate pustiu, dar am scapat de regulile lor banale…doar dupa tine tanjesc, ai fi putut veni cu mine, in lumea noastra...as fi putut sa te invat sa traiesti, sa simti, sa zbori…
….daca as spune ca doare, ar suna banal, carnal…daca as spune ca arde, le-ar fi frica sa ma atinga…dar vreau sa ma atinga?... nu vreau, nici macar cu cioturoasele lor degete, cu atat mai putin cu gandurile lor incorsetate…ce sens are sa stie ca doare, ca arde, ca mi-e sete si foame de ganduri si simturi…tu ai stiut si ai fugit de mine…restul nu exista…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu