…unde alergi, m-am intrebat…ti-s pasii grei si trupul obosit…ti-s ochii orbi si gandurile vid…unde alergi?!..stai si lasa timpul sa te ingroape, in fuga sa nebuna, culege doar frunzele ratacite in urma sa si fa lacas sufletului risipit…va veni toamna, le va lua seva si nu te vei simti vinovata, de moartea vietii din tine…va veni iarna, cu ploi si nea, le va putrezi contopindu-le cu tine si pamantul…va veni primavara si-n ghiocei cu capul plecat, in fata stihiilor vei renaste…si soarele te va mangaia si maini te vor rupe, dar nu va durea, pentru ca trupurile fara suflet nu dor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu